PAROXISM

Se scălda în lumina apusului
Semidoctă, docilă și contrariată.
Dacă liniștea n-ar fi fost atât de mută
Și dacă ea n-ar fi fost atât de surdă
Poate că ar fi auzit acordurile lui Chopin
Răsunând la unison, cu gândul ei în tandem.
Dar liniștea era mută, iar ea puțin surdă,
Iar Chopin suna mai degrabă a Totentanz-ul lui Liszt
Ca un preludiu puțin întârziat și masochist.

Se răsfrângea azurul cerului-n privirea-i
Exaltată, dornică, dementă.
Dacă lumina n-ar fi fost atât de slabă
Și dacă ea n-ar fi fost atât de oarbă
Poate că ar fi văzut lumina, așa slabă cum era
Invadându-i ochii, trupul, firea.
Dar lumina era slabă, iar ea puțin oarbă
Iar lumina semăna mai degrabă a întunericul neantului
Ca un vid nevid din inima pământului.

Dacă n-ai fi surd și puțin orb,
Ai realiza că eu sunt ea și ea e eu,
O himeră, aproape de perigeu
Dar tot o himeră...