A citi = A supravieţui?

   Nu am mai postat de mult. Ei bine, revin pentru a îmi anunţa participarea la formidabilul concurs gândit şi organizat de librăria online Libris. Nu uitaţi, comandaţi, comandaţi, comandaţi cât mai multe cărţi online de la cea mai serioasă librărie online din ţară. Îmi ţineţi pumnii, da?

A citi =A supravieţui?

   Nu ştiu ce înseamnă pentru voi, ce emoţii, ce trăiri declanşează acest cuvânt care, pentru mulţi, nu are nicio însemnătate emoţională. Până de curând, mai exact până să descopăr ideea fantastică a acestui concurs superb, ştiam despre sufletul meu că trepidează de fiecare dată când un membru al familiei sau o cunoştinţă, puţin influenţată dedragostea pe care o port pentru lectură, zi de zi, , îmi spune că a citit cu drag o anumită carte şi este extaziată la gândul că ar putea schimba impresii cu cineva. În 10 fragmente voi încerca să exprim plăcerea pe care mi-o provoacă lectura, dar şi motivele ce mă stimulează să mă declar o iubitoare a literaturii.

1. Un motiv important, în ultimul timp a fost exteriorizarea. Am încercat să mă îndepărtez cât mai mult de viaţa reală : de ce oamenii nu pot pur şi simplu să trăiasca aidoma personajelor din cărţile cu poveşti? De ce oare nu putem măcar să sperăm într-o viaţă fără de sfârşit, plină de fericire, într-o poveste de iubire cum numai în romanele de dragoste găseşti, de ce nu putem aspira la o viaţă cu care să ne mândrim, în care să ne îndeplinim cele mai puerile şi infantile dorinţe? De aici vine şi ideea de A CITI = A SUPRAVIEŢUI. Cum situaţia actuală a vieţii mele personale trece de limitele de ruşine ale degradării psihice, precedată de un deces, cu urmările unei familii dezbinate, lectura reprezintă un mod de relaxare fizică, dar mai ales psihică. Aşadar, cartea este un tainic confesor, un amic înţelegător, un profesor exigent. Dacă nu ai citit nici măcar o carte, poţi spune că ai trăit degeaba. O carte este cea mai secretă cheie către sufletul unui om. Odată găsită, toate cunoştinţele merită asimilate. Astfel, vei putea spune că ai avut o viaţă veşnică, în care te-ai luptat şi ai copilărit cu zmeii lui Ispirescu şi cu aventurile fraţilor Grimm, cu subtilele mesaje înţelepte ale lui Andersen şi Creangă, ai crescut cu vampirii lui Stoker şi ai lui Anne Rice, te-ai dezvoltat emoţional cu poveştile de dragoste ale lui Nicholas Sparks şi te-ai maturizat şi împlinit alături de Dickens, Kafka, surorile Brönte şi alţi mari scriitori ai epocilor precedente.

2.   Întotdeauna am fost plăcut surprinsă de larga varietate de genuri literare : de la aventură la dramă, mister, science fiction, istorice şi nenumărate alte categorii. Fascinată încă de la vârsta de 4 ani de încântătoarea poveste a lui Charles Perrault, "Barbă Albastră", care de altfel mi-a călăuzit paşii literă cu literă până la îndeplinirea visului măreţ de a învăţa să îmi citesc singură povestea preferată, am descoperit încă de atunci multitudinea genurilor, încurajată de părinţi şi de uriaşa lor bibliotecă. Mami, tati, fără voi aş fi fost o persoană ignorantă.

3.   De ce citesc? Pentru că prin simpla mea pasiune pentru lectură, prin dragul meu blog şi prin scumpa mea colegă bloggeriţă, prin muncă şi perseverenţă reuşesc să interacţionez cu mulţi oameni care manifestă o dragoste nemăsurată  pentru cărţi, asemenea.mie. O recenzie, un comentariu, o părere pot face totul posibil. Vă spun din experienţa mea de blogger că veţi fi, din păcate, aspru criticaţi de persoanele din jurul vostru care au cunoştinţe reduse de cultură generală. Totuşi, try, try, try! Cea mai mare satisfacţie şi cea mai fericită experienţă, în ciuda neplăcerilor a fost însă schimbul de păreri şi de impresii cu minunata mea colegă, prietenă, soră - Oana, dar şi cu ceilalţi prieteni din toate colţurile lumii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru şansa oferită.

4.  Un alt motiv pentru care citesc este pentru că asta mă face fericită, dar mai ales diferită. Spre deosebire de oamenii din ziua de azi, captaţi de gânduri negre, stres, oboseală şi griji, să fiu copil este încă un avantaj şi o sursă de timp liber de care trebuie să profit într-un mod constructiv. Astfel, fiind încă de mică înconjurată de cărţi, mi-am croit drumul mai departe tot alături de micuţii şi dragii mei prieteni. Adesea, îmi aud colegii, prietenii sau pur şi simplu oamenii care trec pe stradă vorbind despre filme şi seriale bazate pe cărţi. Nu de multe ori, am fost încurajată de colegi să vizualizez serialul în loc să citesc cartea. De fiecare dată. le răspund sincer că o carte, pentru mine, reprezintă mai mult decât un film. Aşadar, prefer să citesc cartea şi abia apoi mă încumet să mă uit la film.

5. Mirosul specific al unei cărţi noi este de obicei cel care mă îmbie şi mă încurajează să citesc o anumită operă. Vă spun un mic secret. De fiecare dată, înainte să citesc ceva nou, mai întâi privesc câteva minute coperta, fiecare colţ al acesteia, apoi o deschid uşor şi o miros. Mirosul unei cărţi este divin. Odată mirosită, pofta de lectură este din ce în ce mai mare. 

6. După cum spunea Andre Maurois, "Civilizaţia noastră este suma conştiinţelor şi amintirilor acumulate de generaţiile care ne-au precedat". Aşadar, o carte reprezintă istoria unui om, istoria unei populaţii, răspunsul la cele mai aprige întrebări ale omenirii. Istoria se scrie chiar şi acum, când vă scriu eu. Ei bine, chiar dacă nu o scriu pe hârtie, sper că va rămâne amintire civilizaţiilor următoare. Cartea devine un mesager al omenirii. Tudor Arghezi spunea: "Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credinţă căpătâi." Aşadar, cartea este o treaptă spre cunoaşterea de sine şi spre cunoaşterea tainelor ce ne frământă.

7.  Citesc pentru că pot. Ce pot? Să demonstrez că se poate citi. Atâta timp cât Dumnezeu mi-a dat ochi şi vedere şi posibilitate, accept să mă folosesc de toate acestea pentru a mă împlini ca om. Nu citesc pentru publicitate, popularitate, o anumită recunoaştere a propriei mele fiinţe : citesc pentru mine, pentru că îmi place şi pentru că mă ajută. De câte ori oare nu am învăţat câte ceva din fiecare volum şi de câte ori nu am izbândit în viaţă transpunându-mă într-o situaţie similară a eroilor şi eroinelor mele?

8. Pentru că, atunci când eram mică, atât de mică încât nici nu mă puteam vedea în oglindă, speram să am o viaţă perfectă, aidoma prinţeselor din lecturile copilăriei : Cenuşăreasa, Frumoasa din Pădurea Adormită, Albă ca Zăpada etc. Am crescut. Cu timpul, am aflat şi am conştientizat că lecturile copilăriei sunt menite să convingă prichindeii că există viaţa perfectă. Cu timpul, am aflat că nu se poate. Totuşi, întotdeauna mă reîntorc la fascinantele poveşti pe care mama mi le spunea, seară de seară, în frageda pruncie. Magie, nimic altceva.

9. Indiferent de locul în care trăieşti, o bibliotecă pentru un cititor este un lăcaş sfânt. Chiar dacă nu este bine dotată, chiar dacă bibliotecara are o faţă acră, mediul este formidabil.

10. Un om care citeşte nu este niciodată singur. De ce? Pentru că întotdeauna o să fie prea absorbit de poveste, îşi va face prieteni de nădejde în personajele şi protagoniştii volumului şi vor uita de toate neajunsurile vieţii de zi cu zi.

Prietena voastră...