Jocul de-a copilăria - nefinalizată - concurs de română printr-a 8-a

  O doamnă palidă, căruntă, cu flori de tei în părul auriu,
  Îmi întinde mâna şi mă-mpinge-n zare spre cerul cenuşiu,
  Spre furtuna vieţii, spre greutăţi, noroc,
  Spre clipe de tristeţe, spre clipe dragi de foc.

  Ploaia cade încet pe obrazul său bătrân şi iubitor,
  O-mbrăţişează tainic, o ridică-n văzduhul orbitor
  În calea fulgerelor, sub surde acorduri melancolice
  O-ntreabă ce face, în nuanţe melodice.

   Floarea de tei cade părăsită pe pământ