Despre Miţa şi Gigel

   *am încercat să scriu ceva mai diferit, sper că mi-a ieşit*

   De vreo trei zile îmi tot cântă serenade la fereastră. Când oboseşte, începe să ofteze şi să suspine şi bate nervos în geam. Nu îl bagă în seamă - se ascunde în spatele perdelei fata mea şi, foarte mândră de ea, mă lasă pe mine să-i confrunt admiratorul. În ciuda nereuşitei, vine în fiecare noapte şi îmi "încântă" auzul. Azi-noapte a plouat: tare milă mi s-a făcut de el, aşa că mi-am călcat pe inimă şi i-am aruncat o pătură. Ştiu că vrea să-mi fure fata! A tăcut abia spre dimineaţă.

   Când să ies să plec la muncă, bâşti pe lângă mine, de aproape m-a pus la pământ. Uimită şi înnebunită, o iau la fugă după el prin casă, toate ca toate, dar să nu-mi găsească fata. Bine c-am ascuns-o bine: am dus-o în pod. Mătura e după uşă, fugi după el şi dă-i şi-omoară-l, că fata meeeea...nu se-ncurcă cu asemenea vagabonzi ca dânsul. L-am scos repede, deşi mi-a suspinat de vreo două ori de mi-a zvâcnit inima în piept.      Se uita la mine umilit. Ideea mi-a venit pe moment. L-am prins pe pârlit de ureche şi efectiv l-am târât până la uşa lui tac-su. Am bătut de câteva ori, nimic. Mai bat o dată, uşa se deschide. Mă studiază, apoi îşi vede băiatul şi începe să râdă isteric.

    -Iar ai fost la gagici, băiete? Mulţumesc, domnişoară, că mi l-ai adus acasă. A făcut vreo victimă?

   Se poate să mă fi uitat cruciş la domnul în cauză, care părea tare mândru de isprava băiatului său.

    -Nu, domnule, l-am ţinut la depărtare de fata mea. Totuşi, prezenţa lui ne disturbă liniştea.

    -În cazul acesta, poate că ar trebui să îl acompaniez, şi vă fericim şi pe dumneavoastră şi pe fata dumneavoastră!

    -Ce vulgarităţi îndrăzniţi să îmi spuneţi mie, domnule? Eu şi fata mea, auzi aici neruşinare! Fata mea nu se-ncurcă cu toţi vagabonzii! Auzi aici...

    -Deci dumneavoastră vă încurcaţi?

    -Hai, dom'le, eu vă credeam om serios! Atât vă spun! Să nu-l mai prind la fata mea că...că...că nu ştiu ce nu-i fac! zic eu, cu obrajii aprinşi.

    A încuviinţat din cap, mi-a sărutat mâna ca un adevărat gentleman, după care mi-a trânit uşa în nas! Mda, vezi să nu. Auzi la el, domn. Aşa tată, aşa fiu! Bădărani...

    Când am ajuns acasă, Miţa mea ofta toată. I-am vorbit, am legănat-o, degeaba. Miţa mea mă urmărise şi auzise conversaţia pe care o purtasem cu tatăl admiratorului ei vagabond. A fugit de mine şi ca fulgerul, drept în pod s-a dus. Am stat o oră, am stat două şi Miţa mea nu mai vine. Mă duc după ea. Eu: Miţaaa, Miţa, Miţa, Miţaaa, hai la mama, ea, nimic.Când colo, văd trapa deschisă şi ies pe acoperiş. Pe acoperiş, nimeni. Miţa mea plecase de acasă, mă părăsise. Mă pun pe bocit pe moment. Miţa, Miţa, unde-i Miţa, soneria sună, mă duc urlând ca din gură de şarpe şi deschid uşa. Tac-su lui Gigel se uită uimit la mine:

   -Ce-ai, cucoană, eşti nebună!? Ce strigi aşa ca disperata?

   -Păi poftim că din cauza lui Gigel al tău Miţa mea a plecat de acasă!

   -Ho, potoleşte-te, că e la mine. A ieşit pe acoperiş şi l-a văzut pe Gigel în curte şi drept la el s-a dus! Miţa matale e îndrăgostită cucoană, să-i faci bagajul că se mută la mine, îi căsătorim şi le dăm casa. Şi după voia dumitale, ne-om căsători şi noi şi le-om lăsa lor acolo moştenire, să aibă tinereii intimitate. Că noooi...deeh, ne-om descurca.

   -Aoleu, domnule, ce aberaţii scoţi pe gaura gurii! Auzi, să mi-o mărit eu pe Miţa cu Gigel al dumitale!? Hai că eu aş mai pătimi pentru ea, dar de ştiam că-şi găseşte băiat calumea şi nu ultimul junghi...Cum!? Uite-acum mă duc s-o iau pe Miţa, că jigăritul ăla o fi pus gheara pe ea, mititica!

    Nu apucă să-mi mai răspundă, că o zbughesc pe lângă el. Ajunsă la domn acasă, o găsesc pe Miţa mea ghemuită lângă corcitura de Gigel pe canapea, uitându-se la reclame. Plângând, o strig:

   -Miţaa...hai la mamiţa! Miţa, te-au furat bădăranii ăştia? Hai la mama că te duce mama la masaj şi la pedichiură!

   Dar Miţa mea nici nu mă aude, nici nu mă vede. Mi-au împăiat-o pe Miţa!!!! Şi dă-i cu jale şi boceală...Printre lacrimi, reuşesc să mi-o smulg pe Miţa şi-o duc acasă, printre urletele domnului. Ajunsă acasă, Miţa mea începe să se mişte şi să ofteze de ţi se rupea inima în piept! Şi eu odată cu ea...Ce face iubirea din om...Dar noi suntem adevărate domnişoare, nu cedăm aşa uşor în faţa jivinelor.Am încuiat şi uşile şi geamurile, de frică să nu fim tentate să ne aventurăm în căsuţa lui Gigel şi-a lui tac-su.

      Pe la miezul nopţii, începe serenada. Gigel cânta, tac-su cu chitara. Noi, fetele, ne lipim de geam. E rândul nostru să oftăm. Leoaică tânără, iubirea*...Într-un final, printr-un acord mut, decidem să le dăm drumul înăuntru. După cum stabilisem, pisica mea şi motanul domnului s-au stabilit în domiciliul acestuia, iar eu şi dumnealui am rămas, căsătoriţi fiind, la mine. În clipa de faţă avem şi nepoţi...de toate neamurile: şi pisici, şi copii.

*Nichita Stănescu