Nefericire. Teamă. Regret.

   Respirăm precipitat între două fumuri de ţigară. Foaia stă neatinsă între noi. Nu ne privim, nu ne vorbim, amândoi visăm cu ochii deschişi. Ne-am prins în jocul adolescenţei. Eu vorbesc, tu te prefaci că nu auzi. Tu vorbeşti, eu te aud prea bine, dar nu ştiu ce să îţi răspund. Foaia este în continuare goală. Nu mă încumet să îţi arunc nici măcar o privire fugară, mi-e teamă să nu îmi scanezi sufletul şi să nu îmi vezi trupul tremurând. Fluturii dau din aripi în degetele mele, pentru o secundă cred că o să îmi iau zborul. Fluturii sunt cei care mă trag spre tine. Nu eu, nu inima, nu conştiinţa. Dar spune-i ei asta. Cu siguranţă o să înţeleagă. Cu siguranţă...
   Respiri. Mai încet, mai încet, din ce în ce mai încet şi neregulat. Îţi mişti trupul, respiri sacadat, întinzi mâna (pentru o secundă cred că o să mă atingi) şi iei foaia. Cu degetul, trasezi uşor cerculeţe pe goliciunea vidului dintre noi. Laşi foaia să alunece uşor pe podea şi pleci. Cad în genunchi, cu mâinile prinse sub trup. Cu sânge violet, este scris : Ştiu că mă iubeşti.

~ Just..please...don't trust me.