Când privirea zboară-n depărtare

Sentimente pe hârtie
se aprind într-un vârtej îmbujorat
de a vântului boare,
se îngână într-o dulce sărutare
şi se leagănă ca doi îndrăgosţiţi
în pas de seară
amăgiţi.

Trăiesc în a vieţii furtună
sub un clar amar de lună

selenară.
Poteci se-ntind în faţă
trecutu-i neschimbat
cu adevărat
ireversibil.

Când privirea-ţi zboară-n depărtare
vezi un bărbat
şi o femeie
...fericiţi?
sub clar de lună
aşteptând să-şi spună,
noapte bună.

Când vezi sclipirea din ochii lor
conştientizezi că eşti doar un spectator
nedorit, nemulţumit.
Şi te retragi supărat
din lumina lunii
şi-i priveşti uimit:
ură, negreşit.