joi, 2 ianuarie 2014

Ochi trişti - Post Mortem

Ne împletim mâinile visători
printre râuri de ceaţă şi culori
ne adâncim în zări întunecate
în fiecare noapte...
ne contopim cu chitara ce răsună din vale
ce îneacă suflete şi unge topoare
în surdină ea cântă şi alină
văpăi, suflete şi ploi.
lacrima ţi se-neacă-n ochi, copile
ce visezi la lumină şi zile
mai bune...
ce cânţi cu candoare cântecul
destinului ce renaşte într-un ultim fum
de ţigară...
şi-aştepţi neîncetat să apară
 un zâmbet
pe faţa copilului.
Unde-i copilul de odinioară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Şi eu vă citesc! :)